Obiective

  • Scopul implementării Cadastrului Franciscan din secolul al XIX-lea a fost acela de a stabili mărimea impozitelor pentru diferitele tipuri terenuri, în legătură cu productivitatea netă a pământului, indiferent de poziţia socială a proprietarului. Acest impozit trebuia să fie stabil, pentru o perioadă mai îndelungată, de aici şi denumirea de cadastru stabil.
  • În provinciile austriece, în perioada 1817-1861, au fost realizate în total măsurători în 30.556 de comunități cadastrale, cu o suprafață de 300.082 km2, care cuprindeau 49.138.140 de parcele. Au fost elaborate 164.357 de planuri cadastrale, marea majoritate la scara 1:28801. Planurile realizate oferă o imagine cuprinzătoare asupra limitelor proprietăților și a modului lor de utilizare.  Suprafețele determinate pe baza lor au permis estimarea randamentelor (baza de calcul a venitului net adus, respectiv a impozitului pe proprietate). Întrucât au avut în vedere o cartografiere economică a terenului, nu sunt oferite detalii privind relieful (ex. altitudini, înclinarea pantelor).
  • Operațiunile au fost desfășurate în baza unor instrucțiuni; o prima variantă finală a fost publicată în 1824, dar au existat și actualizări.

Operațiuni preliminare

  • Prima etapă în realizarea recensământului economic la nivelul provinciilor a inclus elaborarea unei  reţele stabile de puncte de triangulaţie și stabilirea unui sistem de asamblare a foilor cadastrale.

Rețeaua trebuia să asigure scheletul determinărilor efectuate pe teren cu planşeta topografică (triangulaţiei grafice) şi, mai ales, precizia poziţionării geografice a detaliilor observate. Conform practicilor vremii, premisa măsurătorilor o reprezenta determinarea lungimii unei baze (o latură a triunghiului iniţial). Această operaţie trebuia efectuată cu maxim de precizie, de aceea terenul ales era bine să fie cât mai uniform.

Pentru măsurarea acestei distanţe ofiţerii-ingineri au utilizat în secolul al XIX-lea variante ale aşa-numitului instrument Delambre (Basismess-Apparat), alcătuit, în principal, din patru tije-etalon de fier, pe suporţi de lemn (fiecare de cca. 4 m lungime, cca. 13 cm lăţime şi 4,5 cm grosime), cu indicatori pentru expansiunea sau contracţia termică a metalului.

Lucrările au fost coordonate de proaspăt înfiinţatul Birou de Triangulaţie (1806), din cadrul Statului Major, iar din 1839, de Institutul Geografic Militar. Ofiţeri de rang înalt coordonau şi activitatea tehnică a Departamentului de măsurători cadastrale (Vermessungsdepartement) din cadrul Comisiei Superioare de reglementare a impozitului funciar (Grundsteuerregulierungs-Hofkommission) – organism central de implementare a cadastrului stabil.

Baza geodezică din Bucovina, măsurată de A. Hawliczek în 1818, avea capătul vestic în apropiere de localitatea Gălăneşti iar cel estic, la sud de Andrasfalva (Măneuţi). Din raportul ofiţerului reiese că pentru măsurători a fost utilizat un dispozitiv cu etaloane metalice Delambre construit în 1810. De la această linie, toate celelalte puncte de triangulație (situate în general pe înălțimile proeminente din teren) au fost determinate indirect, prin măsurarea unghiurilor (ex. folosind baza din nordul Rădăuţiului au fost determinate primele triunghiuri cu vârfuri în Dealul Ursoaia şi Fundătura, la nord de Fântâna Albă). La încheierea lucrărilor, în 1820, capetele bazei de triangulaţie au fost marcate prin monumente de piatră inscripţionate – primele marcaje geodezice cunoscute de pe teritoriul actual al României. Din păcate, doar cel din capătul vestic (Gălăneşti) a supravieţuit până astăzi2.

Punctele determinate prin metode trigonometrice au constituit suportul măsurătorilor cadastrale. Conform regulamentului în vigoare, pentru fiecare milă pătrată (5754.6 ha) trebuiau să existe cel puţin trei puncte trigonometrice determinate cu teodolitul. Pe baza acestora, cu ajutorul planşetei topografice, erau generate apoi şi alte puncte de sprijin iar, în final, se făcea detalierea la nivel de parcelă – operaţiuni efectuate de geometri militari sau civili. Punctele triangulației cadastrale sunt marcate pe planuri cu triunghiuri, iar cele determinate grafic – cu pătrate.

Deşi, iniţial, punctul de plecare al sistemului de coordonate pentru triangulaţia imperiului a fost considerat turnul Bisericii Sf. Ştefan din Viena, datorită marii extinderi a teritoriului ce trebuia cartografiat şi pentru a limita distorsiunile apărute, au fost utilizate în practică sisteme cu mai multe origini (puncte fundamentale).

În funcţie de aceste puncte, pentru fiecare teritoriu, au fost generate caroiajele foilor de hartă, sub forma unor linii şi coloane în proiecţia Cassini şi folosind elipsoidul Zach-Oriani.

Planurile cadastrale ale Bucovinei au fost realizate în perioada 1819-1823 şi apoi, reactualizate/completate între 1854-1856. Pentru asamblarea lor a fost utilizat un sistem de tip matrice, cu originea (punctul fundamental) situat în capătul vestic al bazei – monumentul de la Gălăneşti. Din acest punct, erau numerotate coloanele cu cifre romane: I-VII spre est şi I-IX spre vest. Rândurile au fost numerotate, de la nord la sud, cu cifre arabe (de la 1 la 23), astfel că axa ordonatelor (ce intersecta punctul de origine) corespundea limitei dintre rândul 12 şi 13. Pentru fiecare carou (o milă pătrată) existau 20 de foi cadastrale la scara 1:2.880, sub forma unor dreptunghiuri (4 coloane x 5 rânduri, identificate prin litere) de 1000 x 800 stânjeni vienezi (1896,48×1517,19 m).

Realizarea planurilor cadastrale

  • Cartografierea detaliată a fost efectuată pe unitate cadastrală, de către geometri. Aceștia erau persoane educate științific, cu experiență practică. În fiecare district era împuternicit un inspector de cartografiere, care monitoriza lucrările efectuate de geometri și semna alături de aceștia planșele. În fiecare provincie erau numiți un director și unul sau mai mulți subdirectori cadastrali care verificau lucrările inspectorilor.

Descrierea și marcarea limitelor unității cartografiate era o activitate preliminară importantă și a fost efectuată de o comisie; limitele proprietăților din cadrul comunității au fost marcate de comun acord de către proprietari în maniera obișnuită (pietre de hotar, țăruși de lemn, movile de pământ, șanțuri). Dacă nu s-a putut ajunge la un acord, a fost creată o parcelă sau trup de parcele separate pentru zona de litigiu. În timpul măsurătorilor detaliate ulterioare, au fost realizate numeroase schițe de teren, cu indicații privind numele proprietarilor, numerele caselor, tipul de cultură etc.

Un grup de lucru era constituit în mod obișnuit dintr-un ofițer sau absolvent civil al unei școli politehnice, un asistent și 3-4 acoliți. Programul era de 12-14 ore pe zi, de luni până sâmbăta. Munca de birou se desfășura voluntar duminica și în sărbătorile legale, pentru a face față presiunilor de performanță3. Dacă greșeai, trebuia să refaci lucrarea pe banii tăi și în timpul tău liber !

Grupurile de lucru au elaborat planurile și mapele cadastrale pentru fiecare unitate cadastrală.

Planurile cadastrale reflectau situația din teren a utilizării terenurilor, limitele parcelelor și ale comunităților cadastrale, poziția clădirilor, drumurilor de diferite tipuri etc. În varianta finală, fiecare parcelă funciară era numerotată iar terenurile arabile, pășunile, fânețele, pădurile, grădinile, livezile, mlaștinile, terenurile neproductive, apele erau reprezentate cu anumite culori. Casele din lemn erau colorate cu galben, iar cele din piatră – cu roșu; existau semne convenționale diferite pentru biserici, mori, hanuri, cantoane silvice sau oficii poștale. O listă aproape completă a semnelor convenționale utilizate este accesibilă în cadrul aplicației interactive.

Fiecare plan avea un format standard de 20 x 25 țoli (526,8 x 658,5 mm).

Acuratețea reprezentărilor este influențată de o multitudine de factori, inclusiv de relevanța din punct de vedere fiscal. Empiric, se consideră că variază de la 0,8 m (agricol, teren plat), până la 100 m în zonele montane înalte.

Variantele finale erau imprimate folosind pietre litografice speciale. O astfel de piatră avea 76 cm lungime, 63 cm lățime și 8 cm grosime, cu o greutate de cca. 90 kg. O piatră litografică era utilizată pentru elaborarea unei singure foi. Potrivit unor calcule, ar fi fost necesar de cca. 15.739 tone de piatra pentru confecționarea tuturor pietrelor litografice, pe care s-au reprodus cele peste 164 mii planuri cadastrale în toate provinciile austriece ! Doar confecționarea și transportare acestor pietre litografice a necesitat importante cheltuieli financiare.

Hârtia folosită a fost lucrată manual, dintr-o pastă de fibre. În lumină, se pot vedea două filigrane: PRO PATRIA EIUSQUE LIBERTATE sau, cel al producătorului – C & I HONIG. Locul fabricii era probabil în Țările de Jos – Zaandjik, aproape de Amsterdam. Hârtia produsă de morile de aici poate fi găsită în țările de limbă germană, din secolul al XVII-lea pană în secolul al XIX-lea. A fost întrebuințată pentru toate foile cadastrulul franciscan, din 1817 și până la finalul proiectului4.

Mapele cadastrale conțin, pentru fiecare unitate cadastrală, câte un protocol (raport) al parcelelor funciare și al construcțiilor. Pentru fiecare parcelă este indicat numărul de ordine, numele proprietarului, mărimea suprafeței în iugăre și stânjeni vienezi, tipul de proprietate (dominicală sau rusticală), genul de culturi; sunt incluse și rubrici în care se prezintă modificările survenite ulterior. Construcțiile sunt și ele numerotate și au precizate diverse detalii (numele proprietarului, tipul de construcție, materialul utilizat, suprafața terenului construit, modificările survenite ulterior).

În Bucovina, lucrările de triangulare și de măsurare cadastrală au demarat în 1819 și au continuat până în 1823. Peste 31 de ani, deoarece vechile planuri și mape cadastrale nu mai corespundeau realității, s-a decis reluarea măsurătorilor. Acestea au demarat în primăvara anului 1854 în nordul Bucovinei și au continuat în centrul și sudul provinciei, până la sfârșitul anului 1856 – începutul anului 1857. La acel moment, Bucovina era împărțită în 16 districte de impozitare și cuprindea 319 unități cadastrale.

Planurile și mapele cadastrale au fost elaborate și completate în principal de geometri de etnie germană sau poloneză, care nu cunoșteau limba română, din acest motiv denumirea localităților, cătunelor, râurilor, poienilor, bisericilor etc.  au fost transcrise așa cum au fost auzite, stâlcit, în ortografie germană sau poloneză. La măsurători au participat un număr mare de geometri și adjuncți; doar în 1854 au fost implicate cel puțin 56 de persoane5.

Planurile cadastrale realizate au făcut obiectul unor reambulări (actualizări) desfășurate în perioada 1865-1883. Acestea au fost determinate, în principal, de modificările inevitabile apărute în timp și necesitatea corelării conținutului lor cu cărțile funciare. Legea de reglementare a impozitului pe proprietate din 1869 conținea prevederi pentru noile operațiuni care vizau actualizarea dosarelor cadastrale și a registrelor de proprietate. Cu acest prilej, a fost litografiată o nouă ediție a planșelor cadastrale din 1854-1856 (V2). Foile retipărite au semnele convenționale actualizate, pe ele au fost marcate cu cerneală roșie modificările survenite (noi limite de parcele, limite administrative, clădiri, drumuri, modificări ale rețelei hidrografice) și limitele, clădirile și numerele de proprietate care nu mai erau de actualitate au fost tăiate cu două liniuțe; astfel, zonele cu modificări puteau fi distinse rapid de cele care nu s-au schimbat. Un indiciu al litografierii mai târzii este includerea unei scări grafice metrice pe foile de titlu – sistemul metric a fost introdus în Imperiul Austro-Ungar odată cu 1871.

La Arhivele Naționale din Suceava și birourile Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară din județ se păstrează două versiuni ale planșelor cadastrale realizate în 1854-1856 pentru Bucovina – cele originale (V1) și varianta actualizată (V2). Cu puține excepții, ele au rămas necunoscute și inaccesibile publicului până la desfășurarea proiectului de cercetare din 2008-2011 referitor la cadastrul franciscan din Karintia și Bucovina al universităților din Klagenfurt și Innsbruck, coordonat de profesorii Helmut Rumpler și Kurt Scharr (http://www.franziszeischerkataster.at/). Cu această ocazie, a fost realizată o inventariere a planurilor păstrate și au fost scanate 5092 de foi de la ANS și 632 de la OCPI (4074 din ediția V1, restul V2). De fapt, fără această realizare remarcabilă, aventura noastră cartografică probabil că nu ar fi existat !

  1. Constantin Ungureanu (2022), Cadastrul din Bucovina: Proprietarii de case și clădiri (1854-1856), vol. I, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava ↩︎
  2. Alexandru-Ionuţ Cristea , Cristina Cristea (2021), Moşteniri cartografice habsburgice în Bucovina, Analele Bucovinei, XXVIII 2(57) ↩︎
  3. Rainer Feucht, Rupert Kugler, Franz Schönweiler (2017), Von der Messtischmappe zur digitalen Katastralmappe, în 200 Jahre Kataster
    Österreichisches Kulturgut 1817 – 2017    , BEV – Bundesamt für Eich- und Vermessungswesen, p. 95 ↩︎
  4. idem , p.91 ↩︎
  5. Constantin Ungureanu (2011), Cadastrul austriac din Bucovina, Revista de Istorie a Moldovei. Nr. 1-2 ↩︎

Scroll to Top