Cel puțin jumătate din terenurile arabile din Bucovina erau cultivate cu porumb (cucuruz), important pentru populația română și ruteană ortodoxă, cu perioade numeroase și stricte de post. Răspândirea bolii cartofului în 1842-1852 a determinat o creștere a producției și rentabilității acestei culturi – folosită pentru consumul uman, animal sau producția de alcool. Deseori, în câmpurile de porumb ale micilor proprietari, apăreau și culturi de dovleci, dovlecei, fasole, napi sau floarea soarelui. O expansiune mare avea și cultura ovăzului, în special în zonele folosite pentru creșterea cabalinelor, cum era domeniul Rădăuți; vânzările sigure către comandamentul hergheliei imperiale de aici, au determinat pe mulți fermieri din văile Siretului și Sucevei să o prefere. Mai puțin relevante, în ceea ce privește producția, erau culturile de secară, în special pe valea Prutului (cu un consum limitat la nevoile militarilor imperiali, populației civile din orașele mai mari sau coloniștilor de naționalitate germană, maghiară și slavă), grâu (mai ales, pe terenurilor marilor proprietari din nord) sau orz (tot spre Nistru, pentru fabricile de bere și distilerii). Alte terenuri erau cultivate cu mei și hrișcă.
Cultivarea cartofilor a început abia în al treilea deceniu al secolului al XIX-lea, dar a înregistrat un progres rapid. Similar porumbului, cartofii erau folosiți pentru consumul uman, animal sau producția de alcool. Înainte de 1848, distileriile de băuturi spirtoase din Bucovina erau alimentate exclusiv cu cartofi și un adaos de malț de orz, în timp ce, în 1854, aproape întreaga producție de alcool se baza pe porumb, cu adaos de secară și orz.
Culturile de leguminoase (fasole, puțină mazăre sau linte strecurate prin straturile de porumb), sfeclă, varză sau castraveți ocupau suprafețe restrânse. Sfecla roșie era cultivată de fiecare fermier pentru esențialul borș (ciorbă); sfecla albă era cultivată în mod regulat doar în câmpurile de cereale de către coloniștii germani, aceeași fermieri produceau și o cantitate mică de napi, folosiți pentru hrana animalelor; varza era cultivată mai ales în coloniile maghiare din lungul râului Suceava, granița de sud, dar și în alte părți. Comparativ cu alte provincii imperiale, Bucovina se remarca prin cele mai extinse culturi de castraveți – o mare parte a producției era acrită fără oțet (castraveți murați) și consumată în timpul posturilor.
