Sunt reprezentate aproape integral de grădinile de legume (68,5 %) și livezi (cca. 31 %); în cadrul acestei categorii de terenuri, viile ocupau un procent nesemnificativ – doar 0.2 %. Aproape toate gospodăriile, indiferent de mărimea lor, dețineau grădini pentru acoperirea nevoilor proprii, chiar și în orașe.
De comerțul cu legume se ocupau în special coloniștii germani din suburbii. Deși condițiile climatice și de sol erau propice, Bucovina nu excela în privința culturilor de pomi fructiferi (ceva mai bine reprezentați spre Nistru sau în lungul văilor Prut și Suceava).
Fructele erau comercializate în special de comunitățile din Toporăuți, Costești, Bosanci și Securiceni; cunoscuți pentru comerțul cu fructe erau și locuitorii satelor lipovenești, care se ocupau cu achiziția lor din livezile mai mari și le vindeau în toată Bucovina sau Galiția. Dintre soiurile de mere, cel mai apreciat era mărul domnesc dar existau și specii mai exotice precum Borsdorf, Renette, Calville sau mărul tirolez. Nucul se regăsea în aproape toate livezile din spațiul deluros (mai compact, lângă Costești). Reprezentativă era și producția de prune, cele mai bune fiind considerate cele de la Bosanci, Uidești, Securiceni sau Costești. Majoritatea lor erau uscate, fierte sau folosite pentru a face țuică (șliboviță). Micii proprietari cultivau și pepeni verzi sau galbeni (jumătatea de est a provinciei). Viticultura se practica tradițional între Bosanci și Chilișeni, de-a lungul unui deal cu pante favorabile. Suprafața ocupată de vii era însă destul de mică iar vinurile slabe calitativ. Doar marii proprietari erau preocupați de plantarea unor soiuri de struguri mai bune (moldovenești, germane sau maghiare). La mijlocului secolului al XIX-lea, importante suprafețe viticole erau caracteristice și văii Prutului.
