Comparativ cu alte provincii, Bucovina se remarca printr-un raport invers între suprafețele cultivate și cele ierboase. O suprafață mare din cel mai bun sol era folosit ca pășune, fără să existe preocupări de ameliorare și întreținere a unor specii ierboase valoroase. Suprafețe întinse erau copleșite de buruieni precum ghimpele (Xanthium spinosum) sau ciulinul (Carduus nutans), necomestibile pentru animale. Doar parțial, marii proprietari și coloniștii germani au urmat exemplul Direcției Economice Radăuți, preocupată, datorită hergheliei, de îmbunătățirea compoziției pajiștilor din administrare (prin introducerea trifoiului, lucernei și altor plante de nutreț). Per ansamblu, randamentele erau scăzute, o parte importantă a ierbii era distrusă prin pășunatul continuu iar recoltatul fânului se făcea cu greutate, datorită lipsei forței de muncă.
